A umbla

Mă tot lupt cu un gând; încă nu îmi dau seama dacă verbul ăsta are o conotaţie negativă sau nu...
Costel a umblat în portofelul mamei sale. Aici e clar.
Un ins umblă cu alţi inşi dubioşi. Aici e dubios, dar nu eminamente rău.
Cred că m-a luat răceala. Toată noaptea am umblat prin casă. E oarecum neutră afirmaţia, cred eu.
Un băiat umblă în sutienul iubitei lui. Cred că e ok pentru ambii, nu?!
Copiii au umblat cu colindul toată noaptea să dea vestea naşterii lui Jesus(Umbla-n sus şi umbla-n jos, nu?). Poate fi ceva rău în expunerea asta?
Nu e vorba doar de context, ci de întreaga fiinţă a tot ceea ce umblatul trage după sine.
Tot nu m-am dumirit:).

Altă întrebare

Te-a tuns?
Nu asta ar trebui să fie, de fapt, întrebarea?

Faţă- spate

Dacă oamenii au capacitatea să-şi arate adevărata faţă, asta înseamnă că până atunci au stat cu spatele la noi?

Pierdere

Oare chiar putem să pierdem kilogramele în plus?
Pierderea nu e ceva rău?!

Sfârşitul lumii

Sfârşitul lumii cui? Asta e întrebarea corectă.
Văd o contradicţie gravă în toată problema asta cu sfârşitul lumii.
Nu văd o problemă atât mare dacă se sfârşeşte lumea 100%.
Murim toţi şi gata.
Pentru ca sfârşitul lumii să se petreacă, e nevoie ca cineva să spună sau să lase dovezi cum că asta s-a întâmplat. Or, dacă fiecare din noi nu va mai fi, e cam problematic să mai declare cineva că aşa ceva e posibil.
În schimb, dacă mor 80-90% dintre oameni... problem! De fapt, asta e imaginea celor mai multe scenarii apocaliptice, cu mici excepţii(Puranas şi Hesiod de pildă).
Şi dacă nu mor absolut toţi inşii de pe Pământ, se poate discuta despre un sfârşit în sens strict?

Nu ştiu, vedem când ne-om sfârşi.

A da, ADA, A...da!

Care este singurul lucru pe care îl dă omul cu inima 100% deschisă?
Băşina/beşina.
"/"- depinde de zonă.

A mâzgăli

Am umplut cu mâzgă, nu?

Care-s filmele cu proşti?

Aş vrea să văd şi eu unul.
L-aş felicita pe regizorul care ar reuşi să facă un film cu proşti de la un cap la altul, fără nici un fel de sclipire de sinapsă.
Personal nu cred că poţi fi prost de dimineaţă până seara, la fel cum nici nu poţi să ai bufeuri de genialitate la fiecare sfert de oră.

Cântec des Cântec Des cântec

Ca să descânteci, trebuie în prealabil să cânţi sau să cânteci?

Curentul din pantă

Dacă ai obiceiul să simţi curent la orice adiere, în toate orificiile, una dintre expresiile tale preferate este Închide uşa! Sau, dacă eşti la muncă şi(normal) te focusezi pe ceva, spui mai simplu, UŞA!
Dar de ce acei inşi care lasă întruchiparea atmosferică a Satanei să-şi facă loc pe la uşi au casa în pantă?
Nu cumva cei care au casa în pantă ar fi primii care s-ar grăbi să închidă uşile, tocmai fiindcă rămân mereu deschise?
De fapt, nici expresia Ai casa în pantă nu e chiar bine structurată. Poţi să ai casa în pantă, dar uşa să fie pe lateral şi deci, nu ai avea problemele mai sus menţionate. Ba, mai mult, poţi să ai casa în pantă şi aceasta să fie îndreptată către deal; gata, ai rezolvat problema! Se va închide mereu cu ajutorul lui Newton.
Sau, varianta cea mai grea pentru noi toţi, să lăsăm dracului uşa deschisă din când în când, să se împrospăteze aerul, la fel cum fac toţi vecinii noştri europeni şi să nu-l mai slăvim atât de mult pe cel din imagine.

Poza e luată de aici, nu mi-o asum: http://thomasrucker.com/themes/zeichnungen/aeolos/?preflang=en

Cultura spălatului pe cap

De când sălăşluiesc în Bucureşti am observat că de fiecare dată când faci o boacănă în legătură cu un obiect, ar cam trebui să te speli pe cap cu dânsul.
- Ți-am stricat bicicleta...
- Ia-o si spală-te pe cap cu ea!

- Am cumpărat 3 legături de ceapă şi două sunt vechi.
- (e la mintea cocoşului) Spală-te pe cap cu ele, dacă nu eşti în stare să cumperi ceapă!!!

Însă dilema mea e alta; îndemnul ăsta apare ca un manifest sau ca o prelungire a firescului de zi cu zi?

Ne spălăm oare atât de des pe cap?!

(In)compatibilitatea dintre Curent și Dumnezeu

Cu toate că unul nu a beneficiat de atât de mult PR ca celălalt, când vine vorba de Curent avem o deosebită aplecare spre a nu-l provoca deloc. Cu Zeii, sfinții sau apostolii ne mai permitem o glumiță, un furtișag moral, dar când vine vorba de o ușă sau o fereastră deschisă, lucrurile sunt destul de clare. Nu se mai discută despre așa ceva! SE ȘTIE că într-o încăpere cu mai mult de un ins, balamalele nu trebuie utilizate decât cu maxima prudență.
Nu reușesc acum să elaborez o ideologie(și nici nu vreau) care să demonstreze de ce oamenii religioși exprimă, de multe ori, o fervoare în direcția curentului, însă am reușit să observ o legătură destul de puternică între cele două manifestări ale spiritului.
O asemenea conviețuire între două lucruri aparent îndepărtate mă face să mă întreb cum de reușim să credem atât de mult în Biserică și Vânt în același timp...
Oare o fi vorba cam de aceleași lucruri?!