Curcani relaxaţi şi curcani stresaţi

                  Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre necesitatea curcanilor de a fi relaxaţi pentru a fi mâncaţi. E sinistru dacă te gândeşti că un animal, cu cât e mai relaxat, cu atât are carnea mai bună sau mai fragedă. Oare cei stresaţi au carnea mai aţoasă, fiindcă stau încordaţi mereu?
                  Ca să fiu politically correct, să o luăm şi în partea opusă: să ne închipuim un curcan fericit, sau relaxat, care merge spre abator cu zâmbetul pe cioc. Iar cu cât un abator este mai bun, cu atât curcanul îşi dă seama mai târziu despre faptul că oamenii sunt atât de parşivi încât îl fac să se simtă fericit toată viaţa, pentru a-l pune, după moarte(provocată de ei, de altfel), în farfrurie.
                 Analog, oare oamenii stresaţi, care stau încordaţi mereu, adică bodyguarzii sau culturiştii, au carnea mai aţoasă? Mie culturiştii nu prea îmi par oameni stresaţi...