Se spune că de fiecare dată când pronunţi acel cuvânt, îl chemi.
Dar oare nu s-a săturat să vină de câteva ori pe zi la fiecare om de pe planetă?
Eu m-aş lăsa, sincer, de meseria asta.
Sau, în cel mai rău caz, m-aş duce numai la cei mai şmecheri răi, de câteva ori pe an. Aşa, de fiecare dată când nu merge calculatorul, hop şi eu.
Search This Blog
Thursday, November 29, 2012
Tuesday, November 27, 2012
Saturday, November 24, 2012
În-trebare
Ce e, de fapt, în-trebarea?
Nimic altceva decât aflarea în treabă, fenomenul numindu-se în...trebare.
Nimic altceva decât aflarea în treabă, fenomenul numindu-se în...trebare.
Thursday, November 22, 2012
Tuesday, November 20, 2012
Silicon şi transhumanţă
Eşti femeie, vrei sâni mari. Ai bani, îţi pui silicon.
Eşti oaie, nu vrei nimic, insă toţi din jurul tău vor să ai ţâţe cât mai mari, aşa că te trimit în munţi câteva luni pe an.
După regula de 3 simplă, e de 3 ori mai simplu: îl iei pe Bear Grills vreo 3 luni în sălbaticie şi sigur ieşi mai ieftin decât o pereche de silicoane.
Eşti oaie, nu vrei nimic, insă toţi din jurul tău vor să ai ţâţe cât mai mari, aşa că te trimit în munţi câteva luni pe an.
După regula de 3 simplă, e de 3 ori mai simplu: îl iei pe Bear Grills vreo 3 luni în sălbaticie şi sigur ieşi mai ieftin decât o pereche de silicoane.
Sunday, November 18, 2012
Saturday, November 17, 2012
Creatură ciudată
Un mausoleu: Ce vreți voi:
Un șoarece mare cât un leu;
Un leu mic cât un șoarece;
O creatură jumate leu, jumate șoarece. Cât de mare sau cât de mică se poate.
Un șoarece mare cât un leu;
Un leu mic cât un șoarece;
O creatură jumate leu, jumate șoarece. Cât de mare sau cât de mică se poate.
Thursday, November 15, 2012
Tuesday, November 13, 2012
Înger păzitor
Ce se întâmplă dacă ai parte de un înger păzitor căruia îî place să se distreze?!
Te transformi în ceea ce el prețuiește și păzește sau devine el înger nepăzitor?
Te transformi în ceea ce el prețuiește și păzește sau devine el înger nepăzitor?
Sunday, November 11, 2012
Saturday, November 10, 2012
Thursday, November 8, 2012
Ubicuitatea reţetor eliberate
E frig afară.
E din ce în ce mai frig.
Corpul nu s-a obişnuit, aşa că am răcit.
Aşadar, merg la medicul de familie, deşi nu mă împac cu termenul de familie.
Intru, mă plâng, şi mi se leagă o reţetă de mână.
O privesc, mă plâng şi încep să o privesc ca pe un mecanism viu, fiindcă acum face parte din mine.
Îmi dau seama că, dacă vreau medicamentele care-i dau fiinţă(şi mie, eventual), trebuie să mi-o elibereze cineva.
Intru în prima farmacie şi cer pastilele care ne vor descătuşa.
- Bună ziua!
- Bună ziua!
- Am şi eu o reţetă...
- Compensata?
- Compensată de ce?
- Daţi-mi să văd.
- ...
- Da, veniţi cu mine până în spate.
În spate erau multe cuşti, pline cu reţete neeliberate, care-şi doreau din tot sufletul asta(da, aveau suflet, aveau lacrimi şi mâini, trăgeau de gratii; carevasăzică, îşi doreau eliberarea).
Aveam nevoie de Augmentin de un gram.
Mergem la cuştile care aveau scrise A.
Domnul farmacist deschide cuşca, în timp ce reţetele celelalte ţipau la noi, exact cum latră câinii la adăpost, să te convingă să-i alegi.
Găsim reţeta pe care o aveam eu, identică, prevăzută cu o cheie.
Ne întoarcem rapid în faţă, unde mi se cer banii pentru medicamente şi după ce plătesc, primesc cutia de Augmentin şi cheia.
Vreau să plec. Nu pot. Farmacistul mă cheamă insistent înapoi.
- Am uitat ceva?
- Da, trebuie să vă eliberez reţeta.
- Păi mi-aţi dat pastilele.
- Da, dar reţeta?
Mă uit la mână şi reţeta încă era legată strâns.
- Domnul meu(în timp ce deschidea lacătul de la reţetă), reţetele nu sunt simple bucăţi de hârtie... Ele sunt ca un ying şi yang, trebuie aduse una lângă cealaltă, altfel nu-şi pot face efectul. De aceea, ce ai văzut tu în spate nu trebuie privit ca pe o ciudăţenie.
Crezi că degeaba se spune că noi, farmaciştii, eliberăm reţete? Degeaba facem 5 ani de facultate?Sunt zei şi aici...
E din ce în ce mai frig.
Corpul nu s-a obişnuit, aşa că am răcit.
Aşadar, merg la medicul de familie, deşi nu mă împac cu termenul de familie.
Intru, mă plâng, şi mi se leagă o reţetă de mână.
O privesc, mă plâng şi încep să o privesc ca pe un mecanism viu, fiindcă acum face parte din mine.
Îmi dau seama că, dacă vreau medicamentele care-i dau fiinţă(şi mie, eventual), trebuie să mi-o elibereze cineva.
Intru în prima farmacie şi cer pastilele care ne vor descătuşa.
- Bună ziua!
- Bună ziua!
- Am şi eu o reţetă...
- Compensata?
- Compensată de ce?
- Daţi-mi să văd.
- ...
- Da, veniţi cu mine până în spate.
În spate erau multe cuşti, pline cu reţete neeliberate, care-şi doreau din tot sufletul asta(da, aveau suflet, aveau lacrimi şi mâini, trăgeau de gratii; carevasăzică, îşi doreau eliberarea).
Aveam nevoie de Augmentin de un gram.
Mergem la cuştile care aveau scrise A.
Domnul farmacist deschide cuşca, în timp ce reţetele celelalte ţipau la noi, exact cum latră câinii la adăpost, să te convingă să-i alegi.
Găsim reţeta pe care o aveam eu, identică, prevăzută cu o cheie.
Ne întoarcem rapid în faţă, unde mi se cer banii pentru medicamente şi după ce plătesc, primesc cutia de Augmentin şi cheia.
Vreau să plec. Nu pot. Farmacistul mă cheamă insistent înapoi.
- Am uitat ceva?
- Da, trebuie să vă eliberez reţeta.
- Păi mi-aţi dat pastilele.
- Da, dar reţeta?
Mă uit la mână şi reţeta încă era legată strâns.
- Domnul meu(în timp ce deschidea lacătul de la reţetă), reţetele nu sunt simple bucăţi de hârtie... Ele sunt ca un ying şi yang, trebuie aduse una lângă cealaltă, altfel nu-şi pot face efectul. De aceea, ce ai văzut tu în spate nu trebuie privit ca pe o ciudăţenie.
Crezi că degeaba se spune că noi, farmaciştii, eliberăm reţete? Degeaba facem 5 ani de facultate?Sunt zei şi aici...
Wednesday, November 7, 2012
La mulţi ani!
A-i ura cuiva La mulţi ani şi tot ce-ti doreşti e posibil doar dacă-i spui unei singure persoane, fiindcă nu ai cum să-ţi doreşti pentru mai mulţi inşi în acelaşi timp să aibă, fie tot binele din lume, tot ce-ţi doreşti sau chiar să fii fericit.
Cu siguranţă există un bun(sau un rău) pe care eu mi-l doresc din tot sufletul şi pe care îl vrea şi altcineva. Dacă li s-ar împlini toate dorinţele tuturor Gabrieleleor şi Mihaelelor astăzi, cred că mâine ar izbucni un război civil.
Aşadar, La mulţi ani!
... că doar nu mă doare gura.
Cu siguranţă există un bun(sau un rău) pe care eu mi-l doresc din tot sufletul şi pe care îl vrea şi altcineva. Dacă li s-ar împlini toate dorinţele tuturor Gabrieleleor şi Mihaelelor astăzi, cred că mâine ar izbucni un război civil.
Aşadar, La mulţi ani!
... că doar nu mă doare gura.
Tuesday, November 6, 2012
Împlinire
Am citit o ştire care spunea că Astăzi se împlinesc 5 ani de la moartea lui... Surpriza e că ştirea a fost postată pe un site, în semn de omagiu. Or, nu poţi să spui despre cineva, atunci când moare, că s-au împlinit nişte ani de la moartea lui, fiindcă nimeni nu o priveşte ca pe o împlinire.
Sunday, November 4, 2012
Subscribe to:
Posts (Atom)