Suntem botezaţi. De teamă să nu cumva să ajungem la Dracu.
Mergem la şcoală. Spunem Tatal Nostru dimineaţa şi invăţăm religie creştin ortodoxă, vrem, nu vrem. De teamă să nu ne pedepsească Dumnezeul nostru cel milostiv.
N-aş putea iubi pe cineva doar de frică.
Sau, cine ştie, trăim cu toţii în interiorul unui imens sindrom Stockholm...
Se poate. Se poate și mai mult decât atât. Sunt convins că se poate. Mai ales în capitalism. Și dacă nu se poate, măcar am încercat.
