Limba bine folosită face minuni!

Azi e ziua limbii române. Eu zic că e mai importantă decât 1 Decembrie, fiindcă măcar de asta ne aducem aminte în fiecare zi.
Naționalitatea ține într-o foarte mare măsură de limba în sânul căreia te naști. Nu prea poți fi englez 100% dacă în casa ta se vorbește, de când te știi, franceză. Sau...?!
Nu cumva iubirea de limbă merge în tandem cu iubirea de țară?
Nu-i așa că cei care nu dau doi bani pe cratime, virgule și alte lozinci de genul asta, sunt fix acei inși care plâng mereu neșansa de a se fi născut... în România?!
Cu cât îți iubești limba mai mult, cu atât vrei să faci cât mai multe pentru țara ta.

Îngrăşare

Eu o văd ca pe o foca...lizare. Din foarte multe unghiuri:).

Rețetă de post

Molfăiți pantofu'! pâine cu tofu, nu?

Există un monstru corupt în fiecare dintre noi

Atunci când vezi că la casa de marcat eşti pus să plăteşti mai mult decât scria la raft începi să bombăni, să ridici ba o sprânceană, ba ambele, să înjuri în gând, să vrei să pleci din ţară şi tot aşa.

Ăsta e momentul în care trebuie să spui că ai fost prejudiciat, chiar şi cu un ban. NU contează valoarea, ci doar principiul. De asta am ieşit la protest, nu?!

E absolut normal să te întrebi de ce eşti pus să dai 100 de lei, când la raft scria clar 99.9.

E cât se poate de îndreptăţit să te intrigi când la piaţă ţi se cere să dai 15 lei pe kilogramul de pulpă de porc, cu toate că pe galantar scrie că e 14. E vital pentru democraţie să întrebi de ce dai noaptea Ordonanţe de Urgenţă atunci când toţi ştim că nu se pune problema de urgenţă în nici o lume posibilă.

Dar mai e un lucru pe care trebuie să-l facem dacă vrem ca lucrurile să meargă din ce în ce mai bine.

Să reclamăm şi diferenţa de preţ care ar intra în buzunarul nostru la casa de marcat sau la piaţă. Dacă pâinea e 2 lei la raft şi la casă eşti pus să plăteşti un leu şi 90 de bani, e la fel de important ca în primul caz să întrebi de unde vine diferenţa de care urmează să beneficiezi.

La piaţă, dacă cel din spatele tarabei greşeşte atunci când îţi dă restul, e obligatoriu să-i dai diferenţa înapoi şi să-i spui că a greşit.

Când te uiţi în cont la începutul lunii, după ce angajatorul plăteşte salariul şi vezi o diferenţă flagrantă, e mai mult decât necesar să întrebi de ce şi, mai ales, de unde vine acest prânz gratuit?

Din nefericire, pentru cei mai mulţi dintre noi e mult mai la îndemână să luăm decât să dăm, fiindcă sălăşluieşte în fiecare ins un monstruleţ corupt. Asta ştim de la povestea cu şarpele şi mărul... Însă, testul pe care suntem datori să-l dăm de fiecare dată în oglindă e nevoie să se refere la rezistenţa fiecăruia în faţa acestor provocări. Vom fi cu atât mai buni cu cât vom reuşi de fiecare dată să stăpânim acest demon sau chiar, la modul ideal, să-l stârpim.

România se află acum în această criză. Dar folosesc cuvântul criză aşa cum era el înţeles acum două milenii. În interiorul acestei crize trebuie să alegem între două căi. Aceea pe care ne-o propune Guvernul, de a creşte monstrul şi de a-l face atât de mare încât să răstoarne conceptul de normalitate şi cealaltă, cea a Uniunii Europene, cea în care monstrul e ţinut cât mai departe de potenţialitatea lui de a ne ataca ordinea socială.

Democraţia implică libertate. Libertatea nu poate fi gândită separat de responsabilitate. Eşti responsabil cu adevărat doar atunci când o răsfrângi asupra tuturor din jurul tău, nu gândindu-te doar la buzunarul tău. Fiecare are datoria de a-şi responsabiliza monstrul!

 

Scorţişoară

Dacă un copac mare are scoarţă, un copăcel ce are?