De când sălăşluiesc în Bucureşti am observat că de fiecare dată când faci o boacănă în legătură cu un obiect, ar cam trebui să te speli pe cap cu dânsul.
- Ți-am stricat bicicleta...
- Ia-o si spală-te pe cap cu ea!
- Am cumpărat 3 legături de ceapă şi două sunt vechi.
- (e la mintea cocoşului) Spală-te pe cap cu ele, dacă nu eşti în stare să cumperi ceapă!!!
Însă dilema mea e alta; îndemnul ăsta apare ca un manifest sau ca o prelungire a firescului de zi cu zi?
Ne spălăm oare atât de des pe cap?!