Search This Blog
Sunday, March 20, 2011
Tencuială
Tencuială- Faptul-de-a-bate-zece-cuie. Nu contează cum, când sau unde... Important e să fie 10... atunci tencuieşti, de la verbul a cui.
Faptul-de-a-fi-cocalar
Sunt multe lucruri care-ţi oferă acest statut. De mult timp mă gândesc la asta. Există o serie de caracteristici sine qua non. Dar acest gen nu a încetat niciodată să mă surprindă. Acum ceva timp, mi-am dat seamă că pentru a fi cocalar trebuie să nu vezi bine şi astfel, dorind mereu să ştii cât e ceasul, va trebui să ai unul mare la mână... de obicei de mărimea unui GPS.
Good bye
În română nu avem o formulare pentru Good Bye, la nivel de indiferenţă. Toate formele româneşti de salut au o mare doză de apropiere. De exemplu, ce-aş putea eu spune unui om cu care am încheiat o tranzacţie şi cu care, aproape sigur, nu mă voi mai întâlni niciodată? Aş putea să-i spun Afio? Aş părea deplasat în cel mai bun caz. Dar La revedere? Nici măcar, nu ne vom mai vedea şi nici unul dintre noi nu vrea asta.
Bulangiu
Bulangiu- pe filieră franţuzească, bulangiul este brutarul din România. De obicei, brutarii din Paris, adică bulangii, făceau pâine noaptea şi deci erau obosiţi şi prost dispuşi mereu. Deci, erau bulangii.
Lumina e a noastră
La fel şi apa... Sunt sigur de asta, iar singurul care e capabil să ni le ia e, normal, Das Man... "Iar s-a luat lumina!"
Subscribe to:
Posts (Atom)