Am observat ca acest lucru inca reprezinta o nisa, conform princiupiului ce spune ca oricum il deranjam mai tarziu.
Eu consider ca faptul de a face patul de dimineata, in fiecare dimineata, reprezinta, de facto, un sistem piramidal. Eu, spre exemplu, simt ca acest punct de plecare in zi e unul foarte important. Atunci cand te-ai impacat cu gandul ca patul TREBUIE facut in fiecare dimineata, aplici acelasi principiu si pentru toate celelalte lucruri pe care le ai de facut. E un climax perfect.
Pe scurt, imi fac patul dimineata si imi place. Chiar daca atunci cand ne asezam in pat seara tragem linie si vedem ca ziua nu a fost nici pe departe una productiva, macar stim ca am realizat ceva in ultimele 24 de ore. Stiu ca pare trivial, dar la fel cum spunea Schopenhauer: "Sa mancam un cacat dimineata si atunci vom sti ca or sa ramana prea putine lucruri care pot sta drept marturie ca am avut o zi proasta."
Se poate. Se poate și mai mult decât atât. Sunt convins că se poate. Mai ales în capitalism. Și dacă nu se poate, măcar am încercat.
Oooooo, cu siguranta partea masculina te`ar privi suspect pentru acest articol! :) Se considera ca doar partea feminina este capabila de`a intelege acest "ritual", devenit deja expirat! :) Cat au gresit,nu? Ma bucur ca exista si exceptii! :)
ReplyDeleteSă știi că de mult primisem și comentarii negative referitoare la aspectul progesteronic al acestui mic articol. Dar nu contează oricum. Dacă nu era așa, nu mai avea substanță.
Delete