Atunci când batem la ușă, o facem pentru că avem nevoie de ceva de dincolo de ea. Batem la ușă fiindcă nu știm dacă, dincolo de ea, e acel cineva de care avem nevoie.
Nu mai am certitudini și de aceea mă întreb mereu de ce în institutii lumea bate subtil la usă, după care intră? Aici e dilema... de ce mai batem la usă dacă deja știm că e cineva în încăperea de după ea? E ca și cum ai pescui la păstrăvărie, plin de îndoială.
Vai, vai, oare o să prindem ceva pește astăzi?!
Se poate. Se poate și mai mult decât atât. Sunt convins că se poate. Mai ales în capitalism. Și dacă nu se poate, măcar am încercat.
No comments:
Post a Comment