Regret că fac dintr-un blog spațiul meu de desfășurare a frustrărilor, dar, surprinzător, sunt împăcat cu mine însumi.
Maturitatea nu e decât suma succeselor reprimării gesturilor din copilărie. Când reușim să nu mai mâncăm muci, sau să nu ne mai pocnim dejtili... ei, de acolo pornim spre gândurile frumoase de a face și întreține copii(IDEEA modernă a maturității, deși unii trag de bere și din țigări până mor).
Asta e ne e menirea: să dăm copii buni celor ce vor veni. Toată viața ne chinuim să fim buni servitori. Servim, și ne place...
No comments:
Post a Comment